Măr crocant, pară, piersică și un strop de lămâie, totul rece și sclipitor, ca primul ger care îți înroșește nasul. Apoi iasomia și violeta se deschid încet, ca o rochie albă care foșnește pe scări.

Spre final, vanilia și moscul topesc gheața și lasă o dulceață pudrată, curată, aproape de piele. Regina zăpezii pare rece la început, dar după o oră lângă flacără devine surprinzător de caldă. Aprinde-o într-o duminică de iarnă, cu ceai fierbinte și ferestre aburite.